Adevarul mereu doare

Ma uit la o poza cu tine, ma apuca disperarea ca nu pot sa mai fac nimic.Ma cuprind nervii si simt cum o nebunie porneste-n mintea mea.Ma doare si incerc sa ma abtin sa nu plang.Doare rau cand te gandesti ca ieri te aveam, iar astazi esti un inger.Nu concep faptul ca nu mai esti printre noi, ca nu mai pot sa mai vorbesc cu tine, cica ar fi trebuit sa ma obisnuiesc. Niciodata nu am sa inteleg, cum omul cu care eu am vb, omul care m-a iubit, cel care m-a invatat multe lucruri certe despre viata...sa fie astazi ingeras.E greu cand dau timpul inapoi cu 17 saptamani si ma gandesc la ceea ce viata ne.a pus pe tava, sa degustam situatia asta.S-a jucat cu viata ta mult prea urat, prea crunt pt tine.As da orice sa te aduc inapoi, sa ajungi la Dori asa cum vroiai. Sa-i bati cheile-n usa, asa cum ai mai facut-o...Orice lucru de mi l-ai cere as face-o numai sa te aduc inapoi.Am ajuns sa-mi fie greu sa ma uit la pozele cu tine, de ce?oare de ce pe zi ce trece nu pot sa recunosc tragedia asta?Chiar nu pot trece, simt ca daca am sa trec , ar insemna sa nu mai sufar dupa tine, m-as vedea un om indiferent faptului ca tu nu mai esti..iar eu nu sunt asa.Tu ma cunosti bine, ma vezi de acolo de sus, ma intelegi si ma iubesti .Stiu ca esti mandru de mine ,nu te asteptai sa te iubesc atat de mult si sa iti arat doar putin.Imi era teama sa te ranesc, nu meritai , mereu ai meritat totul , insa au fost zile cand ma preferai cu defectele mele.Imi aduc aminte de sapca ta neagra , colorata in fata...mii de culori...fularul tau colorat in dungi...apoi , caciula ta intr-o parte de fita cum iti spuneam si fularul alb si negru...l-ai luat de dragul meu :))) Ce facem?Sa spunem ca nu era al tau?Sa spunem acum impreuna ca tu l-ai acceptat de drragul meu iar eu cautam motiv sa mai vorbim?OOOps m-am dat de gol, da dragul meu , gasisem fularul acela si nu stiam cum sa vorbesc cu tine , sa te vad... dar si tu hotoman, l-ai acceptat de gura mea :))) glumeam...Of ce dor imi e de tine, imi e dor sa te vad conducand cu o mana pe volan, lejer stand pe scaun, cat mai pe spate, muzica taaare incat sa nu ne auzim cand vorbim...Imi e dor sa te vad ca te necajeai cand nu gaseai loc de parcare , imi e dor de tot ceea ce am facut impreuna.Aloo?Ciiaooo, esti acolo?Ma auzi tu?Haide de vino si la mine-n vis, sa te mai vad..Imi aduc aminte ca dupa plecarea ta in lumea ingerasilor, te-am visat saptamanal cum ma luai in brate , ma pupai si uneori ma trezeam stiind ca ai fost langa mine.Simteam imbratisarea aia , radeai mereu in visele mele.Zambetul tau larg...Acum am ramas cu amintirea ta si de fiecare data cand vad un baiat inalt, imi aduc aminte de tine...cand vad niste ochelari cu rama neagra imi aduc iarasi aminte de tine...ochi ca ai tai n-am vazut in toata lumea, decat pe cei ai lui Dori...din pacate acum ii vad foarte putin...Tresar cand aud o voce apropiata tie, dar niciodata ca a ta.Nimeni nu va mai fi ca tine, niciodata.Te iubesc mult!
Tabutule, ai fost pt familia ta, prietenii tai, pentru mine, buchetul de flori care niciodata nu se va ofili, chiar daca este facut din flori naturale, asa cum erai tu.Te iubesc mult, asa cum n-am putut sa iti arat.