Viaţa şi cu mine suntem două linii paralele ce se întîlnesc în moarte...
Imi dau seama uitandu-ma in palma , ca fiecare om are cateva linii...unele mai scurte,altele intrerupte,altele lungi...As fi vrut ca linia ta sa nu se termine niciodata..n-as spune nimanui sa traiasca fara copilul,fratele,prietenul lui...caci este un chin.Sa ai decat o amintire si un glas pe care il auzi doar tu in urechea ta,razi singura cand ti-l imaginezi din nou...
"Oamenii se conving de validitatea argumentelor tale, de sinceritatea si seriozitatea eforturilor tale numai dupa ce mori."
Cine a spus asta a avut dreptate!De ce?Pentru ca , chiar si eu aprob lucrurile pe care mi le spuneai , imi dau seama ca aveai dreptate, sunt sigura ca sunt multi carora le-ai dat sfaturi si acum isi dau seama de valoarea cuvintelor tale...
Din nefericire realizam ce am pierdut abia dupa ce pierdem si nu aratam celor de langa noi cat de mult ii admiram si ii pretuim cat ii avem aproape...iar dupa ce ii pierdem ,in infernul perioadei de doliu ne luptam cu sentimentul de vinovatie...si DA,invatam sa traim o noua viata...viata fara ei...
RăspundețiȘtergere