Dragul meu, ma aflu intr-o camera cu peretii albi,o fereastra la care primesc cu ochii mei tristi, incercand sa te vada printre stele, privesc o usa a carei clante sper sa scartaie, atunci cand vorbesc cu tine sa imi dai un semn ca ma auzi, privesc scrisul tau, pozele tale si le sarut cu dor , privesc inapoi si nu inteleg de ce...Oriunde ma uit te vad pe tine, chiar daca acum imi dau seama de multe lucruri dar putine sunt cele pe care le pot spune tuturor.Pur si simplu nu pot si nu stiu sa vorbesc, parca acum invat cuvintele si trairile unei vieti adevarate.Incerc a intelege de ce s-a intamplat asa.Iti cer iertare daca pun prea multe intrebari,dar asa sunt eu, ma cunosti doar.Vreau sa nu te uit niciodata, nici nu as putea, cu toate ca aud "oameni, prieteni " ce-mi spun... lasa ca o sa-ti treaca peste cativa ani...Ii las sa vorbeasca si zambesc ironic.. le raspund cu o sila imensa..Ei nu stiu cum este sa pierzi pe cineva drag, sau chiar nu inteleg suferinta si lacrimile adevarate care se nasc din ochii unui om.Daca mi-ar putea plange sufletul, acum ar fi fost inecat, dar asa..imi plang ochii..culmea, lacrima curge, pica pe undeva..apoi se usuca...Suferinta mea nu se masoara in lacrimi,ci in dor, se masoara si ajunge la tine.. la tine scumpul meu prieten.Incerc din toata puterea mea sa te chem inapoi, nu vreau sa te uit, nu vreau sa imi treaca niciodata...Stiu ca exista un D-zeu care le coordoneaza pe toate, dar cu noi cum ramane?Imi e dor de tine mai dulceata mea, vreau sa imi mai spui in telefooon alintul acela, vreau sa ma mai suni, vreau sa te deranjez cand esti la munca, sa vorbim pana tarziu pe net... sa te astept sa-ti faci ceaiul...sa te aud spunandu-mi ca pleci la cafeneaua din apropierea casei tale...te vreau pe tine mereu. Te iubesc mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu