A fost odata,ca niciodata...

Ma uitam la poza asta,este ultima privire pe care eu am vazut-o.Imi dau seama ca nimeni nu ma va mai iubi cu atata dragoste,sinceritate,puritate.Tu ai fost in viata mea darul de la D-zeu de a te cunoaste,cadoul de a ma iubi,bucutia de a petrece impreuna momente frumoase.Tu esti perioada mea cea mai frumoasa din liceu.Cand o sa ma intrebe cineva care a fost cel mai frumos moment din liceu am sa spun simplu: TU. Baiatul cu ochii albastri,care nu se saturau sa ma priveasca,sa imi spuna mereu cat sunt de frumoasa,sa-mi admire taria de a trece peste multe momente grele in viata, sa-mi admire sinceritatea dar cel mai mult iti placea ca nu eram "ca celelale".Nu o spun eu, o spui tu,dragul meu.As vorbi despre tine mereu,oricarui om i-as spune cum ai fost tu. . .te-as lauda la fiecare secunda din viata mea.Camasa ta in dungi,ce o admirai,eleganta te caracteriza cel mai mult.Imi aduc aminte,defapt vreau sa para ca o poveste. . .as vrea sa fie un basm,dar unde-i finalul fericit.?!

        A fost odata, ca niciodata un baiat pe nume Tiberiu.El mai avea o sora si un frate.Mama lui il crescuse de mic cu dragoste,l-a purtat cu ea oriunde se ducea:la munca,la piata...Nu-l lasa singur niciodata.Baiatul a vazut asta,crescand sub ochii fratilor si ai mamei,a invatat sa valorifice orice lucru in viata,sa aprecieze putinul,sa invete sa-l mareasca pe propri-ai munca.Baiatul iubea viata,zambetul larg ii acopereau ochii uneori,vocea lui puternica il scoteau din anonimat.Fratii lui au plecat sa munceasca pentru un trai mai bun,pentru a-l creste frumos.El fiind la scoala,a ramas acasa. . Alaturi de mama lui,fiind cel mai mic,a fost cel mai rasfatat.Anii au trecut,iar din baiatul acela mic,a devenit barbatul casei,cel mai inalt. . Era precum un brad,puternic!Barbatul,la randul lui a vrut sa munceasca,sa aiba banul lui,casa lui,masina lui. . .La o varsta fragenda,cand unii stau acasa si asteapta sa-i incalzeasca mama mancarea, cand tot mama ii strange patul...EL le facea singur pe toate.Era descurcaret,invatase totul de la frumoasa lui familie.Incapatanarea lui a facut in asa fel incat sa il imbarbateasca.Admira sinceritatea,iubirea. . .Mai facea si nazdravanii,barbat fiind le contura altfel.Acum,scriitorul acestei povesti , nu stie ce sa mai scrie...sufera,si ii este dor de acest baiat. Ultima oara cand l-a vazut era baiat,ultima oara cand a vorbit era barbat. . .2 ani i-au despartit, acesti doi ani i-au facut sa aprofundeze cuvantul "iubire" si chiar dupa perioada in care nu s-au vazut,ea a fost prezenta in mintea si sufletul baiatului.Scriitorul (chitroasa lui) l-a iubit mereu,el o stia si intelegea totul.O iubire ciudata a luat nastere intre cei doi. . timpul a pastrat-o in accelasi colt de inima.Cand baiatul aparea in viata fetei,cand pe telefon aparea numele lui, totul in jurul ei nu mai exista. Era decat ea ...si el. Accelasi lucru se intampla si la el.Amandoi au inteles ca nu se putea,dar totodata au inteles ca exista iubire la distanta,iubire adevarata si iubirea imposibila...O asemanau cu iubirea lui Mihai Eminescu cu Veronica Micle.Stiu ei de ce.Astazi nici baiatul,nici barbatul nu mai sunt. . .pe telefonul fetei nu mai apare numele lui...dar astazi,mai mult ca niciodata EL a ocupat in inima EI tot locul.Nu mai are decat o particica.Poate ca a ajuns la vorbele lui : "TOT RAUL SPRE BINE" Ea il iubeste si astazi,il va iubi si maine si o viata intreaga.Pana cand se vor intalnii din nou,atunci fata va fi impacata,va putea vorbii cu el,ii va arata cat inseamna pentru ea "baiatul...barbatul" si atunci vor putea sa fie impreuna si fericiti.Din ochii lor nu vor mai curge lacrimi de tristete,de dor... ci lacrimi de bucurie.Astazi a ramas ea,singura. . .ii simte dorul mereu,ii iubeste familia chiar daca nu vorbeste mereu.Poate ca asa stie ea sa iubeasca,dar el vede asta si o iubeste.Povestea va avea sfarsit atunci cand D-zeu il va da inapoi pe baiat, sau cand ea se va duce la el. Nu ii este frica de moarte,stie ca cineva o asteapta acolo,sa o imbratiseze,sa o iubeasca si sa o ocroteasca asa cum a facut-o mereu...

 Vineri, mi-am dat jos de la gat lantisorul tau pt ca am facut baie si ca prin mirare, l-am dat jos cu gandul ca il pun inapoi.Am uitat sa il pun la gat si astazi de dimineata ce crezi ca s-a intamplat?Te-am visat. . Stiu doar ca ma uitam la lantisor si mi-a picat,atunci m-ai certat ca de ce nu il am!Te-am enervat un pic mai ploiestene, fara sa imi dau seama,dar uite ca te-am visat.Asta inseamna ca te bucuri ca port lantisorul. . .Mi-e dor de tine,atat de mult. . .Aseara numaram stelele,ma uitam pe cer si incercam sa vorbesc cu tine,dar exista o tacere intre noi, cat as vrea sa te intorci inapoi....Asta este viata,stiu sa privesc totul cu bucurie,fericire. . dar cum mai dulceata mea?Cand ma uit la pozele imi reflecta atatea momente,mai ales una speciala...care s-a pierdut,odata cu tine.Stii ca si acum,dupa ce suntem despartiti de doua lumi diferite,inca ne mai leaga atat de multa iubire...Am impartit cu tine ceea ce mi-ai dat,ti-am dat-o sa o ai cu tine,asa cum eu o port cu mine. . .O inima speciala,numai pentru noi.Te iubesc mult Chitroasa!