Iti scriu din ultima zi dintr-o luna zbuciumata.Mi-am pierdut din farmecul acela de a scrie atat de frumos. Simt ca ma sufoc..Imi dau seama pe zi ce trece ca am fost ranita exact acolo unde a stiut cineva ca iubesc cel mai mult. E ciudat sa scriu din urma, e ciudat sa privesc in urma si sa traiesc o zi ca asta...o zi trista , fara tine..

De mult nu am mai scris aici, cu toate ca ti-am facut vizita muult asteptata..Iti spun din toata inima ca sunt tare dezamagita de mine. Stiu ca tu vezi totul , dar usor usor ma detasez de viata asta. Nu mai e nimic cum a fost...unde esti mai Tabutule mei?..

Ciao, iubire.Imi este atit de dor de tine ca din cind in cind ma uit la telefon si ma gindesc ca suna si ca esti tu ,ca te aud ,ca iti aud vocea ta iubita care imi lipseste atit de mult ,ca te aud rizind ,dar nu suna ramine mut .Nu cred ca ma voi obisnui niciodata cu tacerea asta .Pe zi ce trece dorul de tine parca devine mai puternic ,orice fac gindul meu este la tine ,as da orice sa te aud ,sa te vad , sa te string in brate .In fiecare vineri ma gindesc ca e ultima oara cind te-am auzit ,parcurg acele citeva minute care le-am vorbit ,aud vorbele tale ,te aud vesel ,fericit ca plecai si ma intreb de ce nu te-am oprit .Si ramin fara raspuns ,nelamurita ,cu multi de ce care nu imi dau liniste .Vreau sa cred ca de acolo de sus tu ma vezi si ca ma asculti cind vorbesc cu tine si vezi cit de mult te iubesc ,cit de mult imi lipsesti.Te iubesc mult iubirea mea .

se apropie lunaa lui mai, lluna in care am reluat cele mai vechi amintiri. Te-am vazut pe web,eram cea mai fericita. Nu mai pot,imi e dor de tine,chiar ma gandesc la tine mereu. .parca imi aud urletul cand te-au bagat acolo. .e atat de greu. te iubesc mult mult. . .

Astazi a fost ziua in care mi-am amintit ziua aceea ...de la Buzau. Cand in dimineata de 22 august am plecat cu Dori la Buzau, cu inima cat un purice, dar cu o satisfactie ca ma duc sa i-au lucrurile tale...Buzaul..ce sa spun despre el.Locul unde mi-am pierdut prietenul, altceva nu am ce sa mai zic..pot doar sa mai retraiesc momentul..cand am ajuns Dori spune..."Te duci tu iubire...nu pot..." si m-am dus dupa tot ce era al tau..m-am trezit singura intre niste saci cu lucrurile multor oameni ...printre care si tu..Ce am trait acolo ...doar eu stiu. Tremura carnea pe mine ,dar aveam in mana ceva tare drag. Tineam strans , incat sa nu le pierd...acolo am gasit ceasul tau drag, care inca mai mergea...insa din pacate, viata ta s-a oprit in ziua acceea urata ....Atunci te-am pierdut...

Ce inseamna un dor?
Da, m-am gandit eu ce inseamna. E sentimentul acela de melancolie, de tristete in cazul meu , de pierdere care ma face sa simt un dor in inima mea... hm , ciudat mod de a ma exprima nu?Stiu si eu?!Dar mai ciudat e ca ai plecat tu din viata mea, din viata multor oameni fara sa spui de ce. Insa ce ar mai inseamna acest"de ce"  daca oricum n-as schimba nimic. Ce pot eu sa mai fac?Am facut oare ceva sa schimb situatia asta?Mi-a ramas decat sa ma gandesc la tine ..sa ma gandesc ce coroana sa cumpar?E drept de la viata asta ?De ce trebuie sa pierzi pe cineva ?Sa ajungi sa urasti lumanarile?florile?Sa ajung sa sap mormantul tau in vis doar ca sa te scot de acolo?Tu intelegi ca moartea ta pe mine m-a socat.A taiat din mine o parte , nu mai exist.Gata , o parte din viata mea , s-a rupt. Nici nu o mai vreau inapoi. E un chin fara tine . De-as muri, nu mi-ar parea rau . Nici acum , nici maine , nici in alta zi cu soare sau fara. Si stiu, scriu ciudat si dureros, dar adevarat.M-am saturat sa privesc viata asa cum nu e. M-am saturat sa gandesc pozitiv cand nu e adevarat. Nu stiu cum o faceai tu , dar eu nu mai pot. M-a topit plecarea ta. Aparent nu am nimic. Doar cei apropiati stiu cat sufar dupa tine. Cat te regret si cat am sa mai plang. Te iubesc enorm Blondutzule. Sa ai grija de tine chitrosule..

Buna seara dragul meu. Incep prin a-ti scrie ca astazi vazand un zambet larg al unui baiat m-am gandit la tine. La fericirea ta care ne molipsea pe toti. Te iubesc mult, imi este si-mi va fi dor de tine mereu. Ne vom vedea de ziua ta....Te iubesc

A mai trecut o zi . Ieri le numaram , azi le numar din nou. Realizez ca de moarte nu scapa nici bogatul,nici saracul.Din pacate asa ne este scris sa plecam intr-moment. As fi vrut sa fi aici si sa iti spun eu cateva lucruri...cum ca ..am dat timpul inapoi si mi-am adus aminte de faptul ca nu ma credeai ca oamenii sunt si caini...Sunt tare dezamagita de cei pe care tu ii considereai prieteni , iar ei nu. Aparent....Degeaba ti-as mai spune eu lucruri gandite de mine daca nu am avut curaj sa le spun cand erai in viata. Doare, doare plecarea ta. Eu nu am sa accept niciodata. Fapt ce consta gandul meu de a-ti scrie mereu. Te iubesc mult si nu uita, ca mai am si eu nevoie sa-mi reincarc bateriile ...sa mai vii in visul meu ca ma faci cea mai fericita...

Intr-o zi de 22 martie, stau sa numar zilele pana la ziua ta. Si numar, numar si stau sa ma gandesc ce sa iti cumpar..ce te-ar face pe tine fericit...sa fie o muzica buna?sa fie un film asa cum tu mi-ai facut cadou?Sa fie un "accept" din partea mea pe terenul de basket?O minge ?Un breloc, ca sa pui la cheile de la masina?Un maimutoi tot pentru a-l tine in masina , caci tare mult mai iubeai micile prostii agatate in masina ...sa le ai tu amintire...Of dragul meu prieten....

Imi dau seama cum trece timpul, cat de importante erau secundele cand te vedeam in trecere, cat de apreciate trebuiau sa fie minutele alaturi de tine,orele scurse in orele de mate inutil le puteam petrece impreuna, asa cum mai fugeam de la scoala...Zilele pe muscel, ultima zi de scoala,un pupic pe obraz parca furat de tine ,zambetul tau fermecator, toate ma fac atat de fericita, dar lipsa ta fizic in viata mea ma sfasaie..Te voi iubi mereu Blondutzuule

Ochii tai.

Astazi am vorbit numaai de tine. I-am povestit unei persoane despre tine. Despre cum erai tu, cum ne-am cunoscut, i-am aratat filmarea cu tine.. M-am simtit aproape de tine spunandu-ti asta.Oare de acolo de sus ai vazut asta?Te iubesc mult , Imi e dor de tine bunul meu prieten. Te rog..crede-ma ce-ti spun. Chiar daca a trecut atata timp de cand ai devenit ingeras, eu tot te iubesc si imi  e dor de tine. Te iubesc mult

Ciao, ciao....Azi noapte am visat ceva legat de tine.Nu mai stiu ce anume, nu te-am vazut pe tine dar simteam ca esti tu.Parca ne despartea un perete prin care puteai sa simti persoana draga.Am vazut-o pe Geo in vis uitandu-se la nooi zambind.Cat as fi vrut sa fie adevarat.Sa iti fi cunoscut familia in alte imprejurari.Sa te bucure lucrul acesta , sa te vad multumit, zambind.Am pastrat in sufletul meu multe sentimente pitite, ferite de gurile oamenilor.Te iubesc enorm..

Astazi ti-am auzit vocea intr-un filmulet.M-a facut atat de fericita...incat nu are nimeni idee.Ce s-a produs in sufletul meu doar eu mai stiu. Te iubesc si o spun cu mana pe inima....Mi-am  dat seama astazi .. inca odata cum sunt oamenii de cruzi, de falsi..vazand asta ajung la tine. Imi readuc aminte cum erai tu, ce imi spuneai si ce diferenta a fost si este intre tine si restul lumii.Tu erai jucaria tuturor,noi eram niste copii in jurul jucariei, erai cel mai vesel om ,cel mai frumos, cel mai calculat,cel mai respectat,cel mai iubit si cel mai dintre cei mai cei..Nu ajung cuvintele de lauda pentru a te descrie.Nu s-au inventat inca toate...Te iubesc enorm. Am atata nevoie de tine ...

Asa cum multa lume are cate o dorinta, asa am dreptul si eu.Una singura pentru tine.La tine se indreapta..aceea de a te intoarce.De a ne intalni , de a-mi spune ca totul a fost o minciuna...Te iubesc atat de tare Blondutzul meu..

Ma uit la cer si mult as vrea   Sa-l string tot in palma mea  Sa te caut printre ingeri   Sa te gasesc ,si apoi   Sa te sarut si sa mi string la piept     Te iubesc mult iubire si imi e tare dor de tine

Cind ma gindesc la tine ,vad ochii tai sinceri si plini de viata ,vad zimbetul tau ,vad minutele tale cind erai micut care se incolaceau in jurul gitului meu ,vad un Tibi mic la gradinita care avea mereu ceva de povestit cind ajungea acasa ,te vad micut ,blond si rosu in obrajori dormind la mine in pat in seara cind am plecat ,te vad fericit cind ai avut prima bicicleta atit de fericit ca te trezeai noaptea din somn si te uitai la ea .Cind ma gindesc la tine te vad micut  adormind fericit si epuizat dupa prima zi de mare pe scaun la restaurant te vad alergind pe plaja atit de fericit ca numai uitindu-ma la tine eram fericita ,te vad elev in primi ani de scoala ,mindru cind luai o nota buna ,cu o scuza la indemina cind luai una mai putin buna ,te vad de 8 martie venind acasa cu flori pentru mine si Dori ,te vad mindru cind ai intrat la liceu ,te vad adolescent cu sufletul plin de incredere si bucurie pentru fiecare noutate ,te vad cum aveai grija sa fii aranjat ,frumos imbracat .Cind ma gindesc la tine ma gindesc ca nu te-am auzit niciodata sa ai un cuvint rau pentru cineva.Cind ma gindesc la tine iti aud vocea fericita cind ti-ai cumparat masina :iti aud vocea trista cind aveai cite o problema dar nu dura mult pentru ca tu nu stiai sa fii trist si nefericit .Cind ma gindesc la tine ma gindesc ca intodeauna de ziua mea sau la orice sarbatoare primul mesaj care venea era de la tine chiar daca erai linga mine ,erai mereu cu chef de gluma.Cind ma gindesc la tine ma gindesc la acea blestema ta zi de august cind am dus la cimitir iubirea si inocenta .Cind ma gindesc la tine si asta se intimpla in fiecare secunda a vietii mele imi doresc sa te am linga mine sa te string in brate sa iti spun cit de mult te iubesc .

Am incercat sa fiu ca tine..
dar nu am reusit.!
Am incercat sa gandesc altfel..
dar nu am reusit!
Am incercat sa iubesc totul..
dar nu am reusit..
Am inercat sa nu urasc nimic ...
dar nu am reusit..
Imi dau seama cat de greu era sa fi "tu" si atat...
regret enorm plecarea ta. imi ramane doar sa te iubesc si sa ma rog pt tine...Te iubesc chitroasa...

Tu nu vei intelege...
Nu vei intelege cum e sa traiesti fara cineva drag
Pentru ca ai plecat deja, demult..
Tu nu vei intelege cum e sa vrei sa vezi o persoana
iar ea sa nu mai vina...
Tu nu vei intelege cum e sa te topesti de dorul lui
si sa nu poti face nimic
Tu nu vei intelege cum e sa te bucuri cand ajungi in fata unei cruci
si sa intelegi ca apropierea este acolo..
Tu nu vei intelege ca n-as stiut sa te rasplatesc
poate doar un pic ai stiut...
Tu nu vei intelege cat de mult te-am iubit
pentru ca n-am stiut sa o spun..
Tu nu vei intelege ca imi e greu fara tine..
dar nu mai pot face nimic........

Ca imi e dor de tine mereu, e adevarat
Ca inca nu realizez pierderea ta la fel
Dar nu voi intelege niciodata ...
De ce a fost sa fie asa..

Pentru orice gaseai o rezolvare..
Spuneai ca tot raul merge spre bine
Acum de-ai fi aici, sa-ti demonstrez ...
Ca nu mai am nici o simtire...

Sa vezi ca daca ai plecat
Ai luat cu tine totul
Mii de suflete sunt langa tine
Si vor ramane alaturi de tine...

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.

Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
şi stelele tremură albastre în depărtare".

Vântul nopţii se răsuceşte în văzduh şi cântă.

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
L-am iubit şi, câteodată, şi el m-a iubit.

Într-una din aceste nopţi l-am strâns  în braţe.
L-am sărutat la nesfârşit sub cerul imens.

M-a iubit, şi, câteodată, şi eu l-am iubit..
Cum aş fi putut să nu-i iubesc ochii lui mari?

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o sa-l  mai am? Să simt că l-am pierdut?

Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără el?
Şi rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.

Ce mai contează că iubirea mea nu-l mai poate păstra?
Noaptea-i înstelată, şi el nu-i lângă mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare...
Cu pierderea lui nu mă pot împăca.

Il caut cu privirea, dorind sa-l aduc mai aproape.
Inima mea il caută, dar el nu-i lângă mine.

.................................................

Am gresit cui nu mi-ar fi gresit si am iertat pe cine n-a gresit...

Am învățat să trăiesc... pentru că există o diferență între a trăi și a exista.
Am învățat să fiu bună, empatică și dedicată oamenilor, dar să nu uit că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea.
Am învățat să fiu îngăduitoare cu ignoranții și să fiu iertătoare cu cei răi și cu proștii.
Am învățat că a aștepta după alții înseamnă timp pierdut și amânări inutile.
Am învățat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorită și nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost. 
Am învățat că oamenii care nu caută apropierea de mine nu îmi simt lipsa și prin urmare, cine nu îmi simte lipsa, nu mă iubește.  
Am învățat să fiu mai rezervată în a mă implica sufletește și să fac diferența între cei care mă iubesc și cei care doar mă folosesc.
Am învățat că, dacă cineva mă iubește cu adevărat, nu îmi va da motive să mă îndoiesc de asta. 
Am învățat că mai întâi de toate trebuie să încerc să mă ajut singură și abia apoi să strig după ajutor.
Am învățat că de multe ori, în spatele bunelor intenții se ascund interese proprii.
Am învățat să nu caut mereu vinovați pentru eșecurile mele și să îmi asum cu responsabilitate și cu demnitate greșelile.
Am învățat că am voie să greșesc și că oamenii nu au voie să mă judece. Că nu trebuie să cer aprobări pentru a trăi cum vreau. Că nu trebuie să mă simt vinovată și nici să mă justific pentru felul în care îmi administrez viața.
Am învățat că am dreptul să fac doar ce vreau eu și că uneori n-ar trebui să mă intereseze ce vor alții.
Am învățat că trebuie să îmi protejez secretele și că este important să fiu selectivă în privința oamenilor în fața cărora mă pot destăinui, pentru că unii te ascultă doar pentru a afla informații despre tine, pe care, mai târziu, le vor folosi împotriva ta.
Am învățat că exhibandu-mi fragilitatea sufletească îmi asum riscul să se profite de vulnerabilitatea mea.
Am învățat că nu am dreptul să depind de nimeni pentru a fi fericită. 
Am învățat că rațiunea nu poate fi mereu în consens cu inima și că ambele pot fi supuse rătăcirilor.
Am învățat să respect și să accept alegerile celorlalți, chiar dacă acestea îmi influențează viața și îmi răstoarnă universul. Am învățat că iubirea nu trebuie păzită.
Am învățat că nu merită să plâng după oamenii care nu m-au iubit și care m-au abandonat. Că aceia care m-au însoțit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât niște umbre, care doar m-au privat de soare...
Am învățat să nu mai privesc spre trecut, pentru că nu într-acolo mă îndrept.
Am învățat că viața înseamnă alegeri și că niciodată nu este prea târziu să o trăiesc așa cum doresc.
Am învățat că atunci când iubești, nu există distanțe care să nu poată fi parcurse.
Am învățat că iubirea și binele nu le pot oferi cu forța celor care nu le vor.
Am învățat să stau uneori doar eu cu mine și să nu mă mai simt singură... și, că de multe ori pot fi înconjurată de o mulțime de oameni și totuși să cunosc cea mai cumplită singurătate.
Am învățat să mă bazez pe propriile mele puteri, să cred în mine și să nu-i mai las pe alții să mă descurajeze, sau să îmi spună ce și cât pot.
Am învățat că valoarea reușitelor mele este direct proporțională cu lipsa de importanță pe care o acord lucrurilor și oamenilor care nu merită.
Am învățat că doar eu știu cel mai bine cine sunt cu adevărat și că fiecare om mă poate vedea diferit. Că voi fi aprobată și dezaprobată în egală măsura pentru ceea ce sunt.
Am învățat să nu mai ascult păreri despre mine. Că oamenii mă vor judeca mai mult după prejudecăți proprii, decât după calitățile mele obiective.  
Am învățat că oricât de bună aș fi, oamenii îmi vor căuta defecte. Iar atunci când nu le vor găsi, le vor născoci. Pentru că unii nu suportă să vadă la alții un spirit superior.
Am învățat că oricât de mult m-aș strădui, nu voi reuși niciodată să-i mulțumesc pe toți.
Am învățat că nu este important să fiu acceptată de toată lumea. Că îmi pot vedea de drum și fără să am aprobarea tuturor.
Am învățat să pierd, să uit, să iert și să ignor.
Am învățat că trebuie să existe și buni și răi, dar, că oricine se poate schimba neașteptat, atât în bine, cât și în rău.
Am învățat că omul rezonabil se adaptează lumii în care trăiește și că doar omul nerezonabil persistă în încercarea lui de a adapta lumea la el. Că dorințele și nevoile mele nu trebuie să fie o prioritate pentru ceilalți. 
Am învățat să nu mai am așteptări. Pentru că oamenii nu se vor purta mereu echitabil și nu vor fi mereu recunoscători când îi ajut. Iar unii vor uita de îndată ajutorul oferit.
Am învățat că oamenii te resping dacă nu le faci mereu pe plac și te uită dacă nu mai au nevoie de tine.
Am învățat că nu sunt obligată să îmi ascund sentimentele și părerile față de ceilalți și că nu trebuie să-i menajez pe aceia care nu suportă sinceritatea.  Că a fi asertivă înseamnă a fi liberă și că nimic nu e mai de preț ca libertatea.
Am învățat să îmi cunosc limitele pentru că doar eu pot forța depășirea acestora.
Am învățat că uneori, un dialog cu mine însămi mă poate ajuta de o mie de ori mai mult, decât dacă aș discuta cu alte persoane.
Am învățat că atunci când o ușă se închide, o alta se deschide, dar totul e să nu-mi rup gâtul traversând holul dintre ele.
Am învățat că starea mea de dispoziție depinde doar de mine, nu de starea vremii, nici de toanele altora.
Am învățat să merg tot mai sigură pe propriile-mi picioare, dar să nu uit niciodată cine m-a susținut să nu cad.
Am învățat că atunci când cineva îmi face brânci, trebuie să mă ridic cu spatele, altfel ar trebui să îngenunchez și, numai Dumnezeu merită să stai în genunchi în fața Lui.
Am învățat să nu mă mai cert și să evit conflictele. Am învățat că proștii nu au acces la ironie și de aceea se vor opri la insultă.
Am învățat că dacă unii oameni mă vorbesc pe la spate, înseamnă că nu se află în poziția care să le permită să imi dea peste nas.
Am învățat că, cel mai mare compliment pe care îl pot face prostiei unora, este să mă dau la o parte că să o vadă toată lumea.
Am învățat să iubesc viața cu tot ce îmi oferă, să iubesc oamenii și să iubesc tot ceea ce a creat Dumnezeu. Am învățat să zâmbesc chiar și atunci când sufletul îmi plânge și, că după orice zi grea există un mâine, care îmi va oferi noi șanse de reușită.
Am învățat să fiu eu și să nu îmi fie teamă să mă arăt cu bune și cu rele.
Am învățat să mă iert și să mă iubesc.
Am învățat că nimic nu este posibil fără Dumnezeu.

Se spune ca toate trec..cafeaua se raceste,fumul se imprastie, timpul trece, iar oamenii se schimba.Insa un lucru a ramas la fel . Dorul si iubirea mea catre tine.Imi este asa dor de tine..Maine-i ziua mamei, iti aduci aminte ...8 martie, o zi deosebita.Nu mai am cuvintele ca inainte. Imi e greu sa mai spun ceva. Parca nici n-ar mai avea rost. Cuvintele nu inseamna nimic acum. Inainte insemnau, aveau o valoare...acum sunt nule.Numai mama sa nu fi, sa duci dorul la copii...Ma tot gandesc la Dori, la ce o simnti, ce traieste ea zi de zi, dorul tau o macina...la fel si la Geo, caci tu aveai 2 mame...Dar le si meritai pe amandoua. Te iubesc enorm de mult, sper sa ne vedem intr-un vin Tabu. Blondutzu meu preferat si iubit din tot sufletul.

In toate zilele care au trecut din august si pina acum am fost mi-au trecut prin minte atitea ginduri ca sint oameni care nu le au o viata intreaga .Mi-am pus intrebari la care nu am primit nici un raspuns si care vor ramine pentru totdeuna fara raspuns.Am trecut si trec prin toate fazele tristetei ,singuratatii ,frustrarii,ostilitatii .Mi-am dat seama ca foarte rar intreb "de ce "pentru ca de ce in mintea mea are legatura cu tine .Tot timpul ma intreb in gindurile mele DE CE?Stiu ca nu imi poate raspunde nimeni dar nu reusesc sa nu ma intreb mereu de ce nu mai esti aici cu noi .Stii citeodata ma gindesc la tot ce vorbeam noi ,la cite dorinte aveai ,la planurile care le faceam impreuna si imi imaginez cum ar fi fost daca erai aici cu noi ,cit ar fi fost de minunat sa te vad realizind visele pe care le aveai .Imi e dor si de "certurile "care din cind in cind le faceam impreuna .Cu tine si datorita tie am cunoscut bucuria ,speranta ,dragostea ,capacitatea de a iubi ,am cunoscut viata .Ma gindesc la ce imi spuneai citeodata "gindeste pozitiv asa fac eu"si imi pare rau ca nu te-am intrebat cum faci ca mi-ar fi de folos acum.Poate intr-o zi ma ajuti tu de acolo de sus .Imi imaginez citeodata ce faci tu cind ma vezi ca imi pun atitea intrebari si ma faci sa zimbesc pentru ca te vad rizind cum numai tu stiai sa rizi , si iar imi vine in minte un "DE CE?"Sint atit de multi DE CE care di pacate nu au nici un raspuns .De un singur lucru sint sigura ca te iubesc cu tot sufletul meu .

am revenit aici,caci am lipsit. stau si ma gandesc la tine mereu,chiar daca tu faci parte din alta lume,una diferita fata de a mea,imi imaginez ca esti bine. te iubesc mult. .

Iubeste-ma pereche..

Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescăruşilor pe plaje.

 

Colier, clopot ameţit
pentru mâinile tale gingaşe ca strugurii.

 

Şi îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalţă pe vechile-mi dureri.

 

La fel suie ziduri ceţoase.
Tu eşti vinovat pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

 

Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
şi îmi sunt mai vecine în tristeţe decât tine.

 

Acum vreau ca ele să spună ce-am vrut eu să-ţi spun
şi să te facă să auzi aşa cum eu aş vrea să mă auzi.

 

Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna.
Câteodată, uraganele viselor le zdrobeşte.
Poţi asculta şi alte voci în vocea mea îndurerată.

 

Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi.
Iubeşte-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă.
Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire.

 

Şi cuvintele mele prind culoare în iubirea ta.
Totul se umple de tine, şi tu umpli totul.

 

Voi preface cuvintele într-un colier infinit
pentru mâna ta albă, gingaşă ca strugurii.

Iti dedic din inima poezia asta. Scrisa pt tine ..

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un
guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa
staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru
incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si
permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul
din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu
se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu
se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste
intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna
ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in
fiecare zi...

As fi vrut ca de aceasta zi, atat de frumoasa pentru cei care au motive de fericire , sa fi aici..doar atat, n-as mai avea nevoie de nimic. Ai fi minunea  mea, bucuria mea .Spun uneori niste cuvinte pe care nu le inteleg..stiu si eu asta...Te iubesc.